-Materiale realizate de elevi-

INTERVIU CU O FOSTĂ

SPORTIVĂ DE PERFORMANȚĂ

                                                                   (Mamei mele...)

-Bună ziua, doamnă Cuc!

-Bună ziua!

-Aș dori să vă adresez câteva întrebări referitoare la cariera dumneavoastră sportivă.

-Vă rog!

-Cum v-ați descoperit pasiunea pentru sport?

-Pasiunea mea pentru sport am descoperit-o datorită profesoarei mele de educație fizică din gimnaziu. Cu ea am început să merg la concursurile de atletism, volei și tenis de masă. Îmi plăceau toate, dar în special atletismul. Cu handbalul m-am întâlnit mai târziu, tot datorită unui concurs de atletism, între licee.

-Și cum de ați ales handbalul?

-La sfârșitul concursului de atletism, despre care am vorbit mai devreme, un antrenor de baschet m-a întrebat dacă nu aș dori să joc baschet, dar colega mea care mă însoțea a spus că deja mă duceam la antrenamentele de handbal, deși eu nu fusesem la nici un antrenament și nu aveam idee de cum se joacă acest sport. Bineînțeles că de a doua zi a început aventura mea cu handbalul!

-La ce echipe ați jucat pe parcursul carierei?

-Am început la CSS Mediaș, la junioare, pe urmă FZ Tricolorul Arad, Remin Deva, cu care am jucat la liga națională și am participat la cupele europene, CISEROM Sebeș, Mortara Italia și Panellinios Cipru.

-Pe ce posturi ați jucat?

-Am jucat pe posturile de extremă stânga și inter stânga.

-Ce performanțe ați avut ca jucătoare?

-Am avut medalia de argint cu Remin Deva și două finale European Cup, cu Dortmund și Nuremberg, iar pe plan personal, cea mai bună jucătoare, cea mai tehnică și golgheter.

-Ca sportivă mă gândesc că ați călătorit foarte mult!

-Într-adevăr, am vizitat aproape toată țara, iar în afara țării am fost în: Ungaria, Cehia, Polonia, Austria, Germania, Italia, Cipru, Norvegia și Siria.

-Care dintre aceste țări v-a plăcut cel mai mult?

-M-a impresionat foarte mult Norvegia, dar totodată și Austria.

-Ce sfat ați da celor care și-ar dori să urmeze o carieră sportivă?

-Să iubească ceea ce fac, să fie ambițioși și să își dorească să ajungă la cel mai înalt nivel. Sportul este o disciplină atât fizică cât și psihică. Le recomand tuturor să practice sportul, chiar dacă e doar de plăcere.

-Vă mulțumesc pentru timpul acordat. Povestea dumneavoastră este foarte interesantă și atrăgătoare.

-Și eu vă mulțumesc. A fost o plăcere să îmi readuc aminte de cariera mea de sportivă.

                                                                    (Cuc Tora, clasa a VII-a)

-Regionalisme folosite în comuna Călăraşi-

Culese de elevii clasei a VII-a (Berchi Darius, Cosma Darius, Cuc Tora, Curelea Ariana, Curelea Marcel, Goia Maya, Kaszonyi Diana, Lupaş Filip, Moldovan Denisa, Pintea David, Radu Monica), îndrumaţi de doamna profesoară Hiriţ-Terţea Andreea-Teodora

O întâlnire interculturală

Material realizat de elevii Socaci Diana şi Gora Andrei, din clasa a VI-a, pentru ora de Educaţie socială, prof. Anechitoae Amatto

Astăzi, în jurul orei 16:30, am aterizat cu avionul pe aeroportul din Istanbul pentru un schimb de experiență.

Am ales această experiență pentru a vedea locuri noi, pentru a experimenta lucruri noi și pentru a învăța despre cultura si tradițiile turcești. Când am coborât din avion, m-am gândit cum o să fie această experiență, dar de un lucru eram sigură: că nu o să fie nimic negativ!

La aeroport, mă aștepta doamna dirigintă a clasei a VI-a, alături de familia la care urma să locuiesc. Eram curioasă ce o să văd si puțin emoționată şi speriată, deoarece nu cunoşteam pe nimeni. M-a lovit un val de emoții. Nu știu ce a simțit familia la care urma să locuiesc, dar cred că erau și ei emoționați.

Pe doamna profesoară o chema Ayșe, avea părul lung si roșcat, ochii căprui și nu era foarte înaltă. Familia la care urma să locuiesc, familia Atakul, era alcătuită din doamna Menekșe, o femeie scundă, cu părul scurt, negru şi domnul Cenk, un bărbat cu ochii verzi, părul șaten și destul de înalt; ei nu aveau copii. La prima vedere mi-au făcut o impresie foarte bună, deoarece erau calzi si primitori, la fel ca doamna profesoară Ayșe.

M-au dus la mașină și pe drum am început să vorbim. Dacă vă întrebați cum ne înțelegeam, ei bine, vorbeam engleza! Menekșe mi-a spus că este doctor, mai exact neurochirurg, și mi-a povestit despre unele dintre intervențiile la care a asistat, iar domnul Cenk era pilot de avion, iar el mi-a povestit despre zborurile la care a luat parte.

Am ajuns acasă la familia Atakul și mi-au arătat camera în care urma să stau. Casa lor era destul de mare, avea chiar și etaj. Mi-a luat ceva timp până m-am instalat în cameră. După ce m-am instalat în cameră, am coborât la cină. Majoritatea mâncărurilor erau picante, deoarece doamna Menekșe era din Adana și acolo mâncarea picantă este foarte populară , după spusele ei.

Doamna Menekșe mi-a făcut kebab picant, care este un tip de mâncare foarte popular în Adana. Apoi am început să discutăm despre tradiții și am aflat că nu avem prea multe tradiții în comun. De exemplu, am aflat că, atunci când o persoană pleacă într-o călătorie, este obișnuit să arunce apă pe pământ, de obicei imediat după plecarea mașinii. Dar noi nu facem asta.

Toată seara am vorbit despre tradiții și despre cultură. Ei m-au învățat tradiții turcești și cultura lor, iar eu-cultura și tradițiile românești. Cel mai mult m-au impresionat felurile de mâncare turcești, iar pe ei cel mai mult i-au impresionat muzica populară și portul popular.

La început aveam o mică reținere pentru că îmi era rușine să comunic cu ei, dar, pe parcurs, mi-am învins rușinea. După câteva zile petrecute cu familia Atakul am descoperit că am multe în comun cu ei, spre exemplu mie îmi place fotbalul, iar ei sunt fani mari ai fotbalului, mie îmi place să citesc și îmi place muzica clasică, iar ei iubesc să citească şi adoră muzica clasică.

Am descoperit și unele diferențe, spre exemplu mie îmi place baschetul, dar lor nu le pace, mie îmi place carnea de porc, dar ei o preferă pe cea de miel. După trei săptămâni petrecute în Istanbul alături de familia Atakul, am aflat multe lucruri interesante despre tradiția și cultura turcească cum ar fi faptul că, cu o noapte înainte de nuntă, femeile organizează noaptea de henna sau am aflat că atunci când moare cineva familia distribuie halva pentru cei care participă la înmormântare.

Am văzut și multe locuri noi cum ar fi palatul Adile Sultan sau restaurantele cu priveliște la Bosfor. De la începutul întâlnirii până la finalul ei nu s-a schimbat nimic decât gândul meu cu privire la Turcia. Am descoperit multe frumuseți ale acestei țări.

Violenţa psihică-Material realizat de eleva Deak Lidia

Lucrări realizate de elevi în CDI-ul şcolii (2023)

• Lucrări ale elevilor realizate în CDI-ul şcolii (2023)